Pin Silvestru (Pinus Sylvestris)

Descriere

Pinul silvestru (Pinus sylvestris), cunoscut și ca pin comun, este una dintre cele mai răspândite specii de conifere din Europa și Asia.

Caracteristici generale

Familie: Pinaceae.

Răspândire: din Europa Occidentală până în Siberia și Asia Centrală; în România apare spontan în zone montane și este des folosit în silvicultură și peisagistică.

Longevitate: trăiește 200–400 de ani, uneori chiar mai mult.

Descriere botanică

Dimensiuni: arbore înalt de 25–40 m, cu trunchi drept și coroană relativ rară.

Scoarță: la bază groasă și brun-roșcată, iar spre vârf devine portocaliu-roșiatică, subțire și se exfoliază în plăci.

Frunze (ace): perechi de câte două, lungi de 4–7 cm, verzi-albăstrui, persistente 2–3 ani.

Conuri: ovoidale sau conice, de 3–7 cm lungime; se coc în al doilea an după polenizare.

Rădăcină: pivotantă, ceea ce îi conferă stabilitate și rezistență la vânt.

Cerințe ecologice

Lumină: specie heliofilă (iubește lumina).

Sol: preferă solurile nisipoase, ușoare și bine drenate, dar se adaptează la o mare varietate de condiții.

Climă: rezistent la frig și secetă; tolerează bine condiții climatice aspre.

Importanță și utilizări

Ecologică: specie pionieră – se instalează pe soluri sărace și ajută la refacerea lor; formează păduri pure sau în amestec cu molidul, bradul ori foioasele.

Economică:

lemn folosit în construcții, tâmplărie, celuloză și hârtie;

rășina are utilizări în industrie (colofoniu, terebentină).

Peisagistică: plantat pentru fixarea nisipurilor, perdele forestiere, parcuri și grădini mari.

Medicinală: mugurii și rășina au proprietăți expectorante și antiseptice (folosite în siropuri, ceaiuri și unguente).